ISBN este un identificator internațional folosit pentru publicații monografice, inclusiv pentru cărți. Codul permite diferențierea unui titlu, a unei ediții și a unui format în cataloage, comenzi și evidențe. Două cărți cu același titlu pe copertă pot avea ISBN-uri diferite, fără ca unul dintre coduri să fie neapărat greșit.
Agenția Internațională ISBN explică faptul că identificatorul privește publicația și editorul ei. Codul nu este o notă de calitate literară și nu reprezintă un certificat de drepturi de autor. În România, administrarea sistemului este realizată prin Centrul Național ISBN al Bibliotecii Naționale, potrivit procedurilor publicate pentru editori și publicații eligibile.
De ce unele coduri au zece cifre și altele treisprezece
Până la sfârșitul anului 2006, ISBN avea zece cifre. Din 1 ianuarie 2007, forma atribuită are treisprezece cifre. Din acest motiv, o carte mai veche poate afișa un cod de zece cifre, iar o ediție mai nouă poate utiliza forma de treisprezece. Diferența trebuie interpretată în raport cu publicația și cu momentul atribuirii.
Forma actuală este împărțită în cinci elemente: prefixul, grupul de înregistrare, identificarea editorului, identificarea publicației și cifra de control. Prefixele folosite în sistem sunt 978 și 979. Lungimea unor elemente intermediare variază, motiv pentru care grupurile separate prin cratime nu au toate același număr de cifre în fiecare cod.
Grupul de înregistrare poate indica o țară, o regiune geografică sau o zonă lingvistică, potrivit structurii sistemului. El nu descrie tema cărții. Elementul editorului și cel al publicației permit identificarea în cadrul grupului, iar ultima cifră verifică matematic structura. Codul nu conține, în formă lizibilă, numele autorului sau rezumatul volumului.
Ce diferențiază edițiile și formatele
Publicațiile cu același text pot necesita identificatori diferiți dacă sunt oferite în formate diferite. Agenția Internațională ISBN menționează edițiile cartonate și broșate, dar și formatele digitale distincte. Separarea permite ca o comandă să identifice produsul dorit, în loc să livreze un alt format doar pentru că titlul și autorul coincid.
O traducere într-o altă limbă este o ediție distinctă și are propriul ISBN. O revizuire substanțială a textului poate cere, de asemenea, un cod nou. Schimbarea titlului ori a editorului sunt alte situații descrise în regulile de atribuire. Identificarea nu se bazează numai pe asemănarea vizuală dintre coperți sau pe prezența aceluiași nume de autor.
Într-un exemplu generic, un cititor poate găsi același roman în ediție broșată, cartonată și electronică. Trei coduri diferite pot indica aceste trei produse, nu trei opere diferite. Dacă solicitarea privește exact ediția broșată dintr-un anumit an, verificarea titlului împreună cu editorul, formatul și ISBN-ul identifică mai precis exemplarul căutat.
Când un cod rămâne același
O retipărire fără modificarea textului sau a legăturii și cu același editor păstrează ISBN-ul inițial, conform regulilor agenției. Schimbarea prețului nu impune un cod nou. Un tiraj ulterior și o ediție nouă nu sunt, așadar, termeni interschimbabili: primul poate reproduce aceeași publicație, în timp ce al doilea poate include schimbări relevante pentru identificare.
ISBN-ul nu poate fi reutilizat pentru altă publicație după ce o ediție este epuizată. Codul continuă să identifice ediția originală, care poate exista în biblioteci sau pe piața exemplarelor deja vândute. Retragerea din oferta curentă a editorului nu șterge identitatea bibliografică a cărții și nu eliberează numărul pentru un titlu diferit.
Acest caracter persistent este util pentru identificarea unor exemplare vechi. O carte care nu mai este disponibilă ca produs nou poate fi căutată prin codul atribuit ediției sale. Disponibilitatea comercială și identificarea bibliografică sunt informații distincte: faptul că numărul este valid nu înseamnă că editorul sau librăria mai are exemplare în stoc.
Volumele, seriile și identificatorii diferiți
Pentru o lucrare în mai multe volume, regulile prevăd identificarea setului și, dacă volumele sunt comercializate separat, un ISBN pentru fiecare volum. Comanda întregii lucrări și comanda unui singur volum nu descriu același produs. Codurile asociate permit gestionarea acestora fără a considera că titlul general este suficient pentru orice componentă.
O serie care continuă pe termen nedeterminat poate avea ISSN, în timp ce cărțile individuale din acea serie primesc ISBN. ISSN și ISBN sunt standarde diferite și nu se înlocuiesc reciproc. Prezența unui nume de colecție pe copertă nu spune, singură, dacă este vorba despre identificatorul unei publicații individuale sau al unei serii continue.
Legătura dintre ISBN, codul de bare și catalog
Materialul explicativ al agenției despre utilizarea ISBN în comerț arată că acesta servește drept cheie pentru metadatele publicației. Informații precum titlul, autorul, editorul, limba și formatul sunt legate de identificator în evidențe. Ele nu sunt toate codificate direct în succesiunea cifrelor, ci sunt asociate numărului prin înregistrarea bibliografică și comercială.
Pe o carte, ISBN-ul de treisprezece cifre poate fi reprezentat printr-un cod de bare compatibil cu identificarea produselor în circuitul comercial. Numărul tipărit lângă bare permite citirea umană, iar barele permit scanarea. Un cod de bare de pe alt tip de produs nu devine ISBN doar pentru că are o lungime asemănătoare.
Într-un catalog, căutarea după cod poate separa ediții cu titluri identice. Totuși, o eroare de transcriere sau o asociere greșită a metadatelor poate produce un rezultat nepotrivit. Verificarea formatului și a editorului în fișa publicației clarifică ce ediție este descrisă. Cifra de control detectează anumite erori de structură, fără să confirme corectitudinea întregii fișe.
Cine atribuie ISBN în România
Biblioteca Națională publică procedura pentru editurile înregistrate în sistem, inclusiv solicitarea seriilor de coduri și informațiile necesare. Editorul este responsabil de atribuirea corectă publicațiilor eligibile, potrivit regulilor. Tipografia care execută imprimarea și editorul care asumă publicarea pot fi entități diferite; simpla producere fizică a volumului nu stabilește identitatea editorială.
Registrul global al editorilor explică faptul că solicitarea se face prin agenția corespunzătoare locului în care editorul își desfășoară activitatea, potrivit organizării sistemului. Limba cărții și țara unde este tipărită nu schimbă automat agenția competentă. O publicație în română poate avea un editor stabilit în altă țară, fără ca această situație să invalideze codul.
Biblioteca Națională precizează că ISBN nu certifică valoarea conținutului și nu acordă exclusivitate asupra unui titlu. Identificarea bibliografică, protecția juridică a unei opere și evaluarea calității sunt operațiuni distincte. Pentru cititor, codul este util mai ales atunci când trebuie diferențiate ediții, formate, volume sau publicații care se prezintă sub nume asemănătoare.
Datele care identifică o carte pot fi citite împreună: titlul, autorul, editorul, ediția, anul, formatul și ISBN-ul. Dacă un catalog și exemplarul fizic diferă, codul poate orienta verificarea ediției reale. Numărul stabilește o identitate în sistem, în timp ce informațiile de pe pagina de titlu și din fișa bibliografică descriu produsul asociat.