Curtea Constituțională a declarat miercuri, 21 octombrie, neconstituționale prevederi din legea de modificare a Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Soluția, adoptată în unanimitate, privește reglementarea sancțiunilor pentru părinți și o formulare referitoare la plasamentul copiilor. Alte dispoziții contestate, privind consilierea psihologică și serviciile rezidențiale specializate, au fost considerate constituționale în raport cu criticile formulate.
Potrivit comunicatului CCR, obiecția a fost admisă pentru articolul I punctul 2 și pentru partea din punctul 3 care introduce săvârșirea unei fapte cu violență drept condiție pentru dispunerea plasamentului. Curtea a respins criticile referitoare la punctul 1 și la formularea din punctul 3 privind plasamentul într-un serviciu rezidențial specializat. Controlul a vizat, așadar, prevederi distincte ale aceluiași act legislativ.
De ce a fost criticată reglementarea sancțiunilor
Una dintre problemele identificate este suprapunerea dintre răspunderea contravențională și cea penală. Legea califică în ambele moduri încălcarea obligației părinților de a participa la programe speciale de consiliere psihologică, atunci când copilul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală și nu răspunde penal. În evaluarea Curții, lipsa unei delimitări între cele două regimuri juridice produce o confuzie incompatibilă cu cerințele de calitate a legii.
CCR a semnalat și folosirea neunitară a noțiunilor de părinte și reprezentant legal. Argumentul prezentat în comunicat este că legiuitorul trebuie să păstreze în dispozițiile speciale sensul dat unei noțiuni în partea de definiții a legii. O altă imprecizie privește persoana căreia i-ar reveni răspunderea pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești: redactarea poate conduce la înțelegerea că infracțiunea este comisă de un copil sub 14 ani.
Curtea arată că răspunderea penală a unui asemenea minor nu poate fi reglementată în contradicție cu prevederile Codului penal. În privința plasamentului obligatoriu, expresia referitoare la o faptă cu violență a fost apreciată ca insuficient delimitată. Din cauza caracterului vag al formulării, identificarea exactă a infracțiunilor care intră sub incidența textului ar fi dificilă la aplicarea legii, potrivit explicațiilor CCR.
Consilierea și plasamentul specializat, analizate separat
Curtea a considerat constituțională eliminarea condiției acordului părinților sau al altui reprezentant legal pentru participarea copilului sub 14 ani la programele speciale de consiliere psihologică dispuse de instanță. Măsura analizată privește copilul care a săvârșit o faptă penală. Reprezentanții legali pot fi ascultați în procedură, însă evaluarea judecătorului nu poate fi condiționată de acceptul ori de refuzul lor.
În argumentarea comunicată, obligația de participare la consiliere urmărește interesul superior al copilului. CCR o apreciază ca adecvată și necesară scopului urmărit și ca reprezentând o ingerință minimă în drepturile părintești. Curtea consideră că soluția legislativă păstrează echilibrul dintre interesele aflate în discuție și nu încalcă prevederile constituționale invocate privind viața familială, familia și protecția copiilor.
Separat, plasamentul într-un serviciu rezidențial specializat a fost descris ca formă de asistență socială pentru copiii sub 14 ani. Acesta asigură găzduire, îngrijire, educație, recuperare și integrare socială adaptate nevoilor lor. CCR îl diferențiază de măsurile educative prevăzute de articolul 115 din Codul penal pentru minorii cu vârste între 14 și 18 ani.
Decizia anunțată este definitivă și general obligatorie. Comunicatul precizează că argumentele motivării vor fi prezentate în cuprinsul deciziei care urmează să fie publicată în Monitorul Oficial, Partea I. Informațiile făcute publice miercuri reprezintă prezentarea soluției și a argumentelor de către CCR; documentul anunță publicarea ulterioară a deciziei motivate.