Un minor român are nevoie de propriul document de călătorie, iar plecarea în străinătate depinde și de persoana care îl însoțește. Condițiile sunt prevăzute de Legea nr. 248/2005, în forma actualizată, și explicate de Poliția de Frontieră. Documentul copilului și acordul părinților îndeplinesc funcții diferite. Un pașaport valabil nu înlocuiește o declarație cerută de lege, iar o declarație autentificată nu ține loc de document de călătorie.
Pașaportul sau documentul de identitate care permite călătoria trebuie să fie valabil și acceptat pentru destinația respectivă. Certificatul de naștere nu este document de călătorie. Cerința privește fiecare copil, nu numai persoana adultă care are biletele ori a făcut rezervarea. Tipul actului și condițiile de intrare se verifică pentru țara vizitată și pentru traseu, deoarece nu toate documentele folosite pentru identificare în România au aceeași funcție în străinătate.
Călătoria împreună cu părinții
Când minorul este însoțit de ambii părinți, condițiile generale nu cer declarația prin care unul să își dea acordul celuilalt. Situația diferă când călătorește cu un singur părinte. Regula este prezentarea acordului celuilalt, exprimat prin declarație autentificată, pentru o perioadă de cel mult trei ani de la întocmire. Durata înscrisă în act trebuie citită efectiv; plafonul legal nu prelungește automat o declarație făcută pentru un interval mai scurt.
Există excepții documentate pentru părintele supraviețuitor, pentru cel care exercită singur autoritatea părintească și pentru alte situații prevăzute de lege. Poliția de Frontieră explică actele prin care acestea se dovedesc. Stabilirea locuinței copilului la un părinte după divorț nu echivalează, singură, cu exercitarea exclusivă a autorității părintești. Conținutul hotărârii judecătorești contează pentru stabilirea regulii aplicabile, nu doar faptul că părinții sunt divorțați.
Reprezentantul legal este persoana desemnată potrivit legii să exercite drepturile și obligațiile părintești față de minor. Noțiunea nu desemnează orice rudă care îl însoțește și nici orice adult căruia familia îi încredințează informal copilul. Documentele care atestă calitatea și drepturile persoanei sunt distincte de actul său de identitate. Această diferență este relevantă când se stabilește cine poate da acordul și ce dovadă trebuie prezentată.
Un alt adult ca însoțitor
Pentru călătoria cu o altă persoană majoră, legea cere declarația părinților sau a persoanei care poate da legal acordul, în situația respectivă. Actul include identitatea însoțitorului. Poliția de Frontieră precizează și informațiile necesare dacă minorul rămâne în statul de destinație ori revine cu o altă persoană. O declarație întocmită pentru un adult nu poate fi folosită ca și cum ar desemna orice însoțitor disponibil la plecare.
Însoțitorul are obligații pe durata deplasării: îngrijirea și supravegherea minorului, evitarea abandonării și predarea către persoana prevăzută în documentele relevante. Legea descrie și obligațiile de notificare când copilul dispare ori apar împrejurări care întrerup călătoria. Acordul pentru trecerea frontierei nu este o simplă formalitate fără legătură cu traseul ulterior; identificarea persoanei responsabile continuă să aibă efecte după ieșirea din România.
Verificarea antecedentelor însoțitorului se face de polițistul de frontieră în sistemul ROCRIS, potrivit formei actuale a legii. Nu mai este necesară prezentarea unui certificat fizic de cazier pentru această verificare. Existența anumitor condamnări, enumerate de lege, poate întrerupe călătoria minorului. Eliminarea hârtiei prezentate de adult nu înseamnă eliminarea controlului sau acceptarea oricărei persoane ca însoțitor, indiferent de situația juridică a acesteia.
Forma declarației și situațiile particulare
Declarația este autentificată în condițiile legii, de un notar sau de autoritățile consulare române competente, după caz. Pentru actele întocmite în fața unor autorități străine se aplică cerințele privind apostilarea ori supralegalizarea, cu excepțiile stabilite prin acorduri. O fotografie a unui mesaj în care un părinte spune că este de acord nu are aceeași formă juridică. Poliția de Frontieră explică și condițiile de revocare printr-un act autentificat.
Minorul care are domiciliul sau reședința în țara de destinație beneficiază de excepții privind acordul, în condițiile prevăzute de lege. Destinația și domiciliul ori reședința trebuie dovedite prin documentele corespunzătoare. Excepția nu este determinată doar de faptul că unul dintre părinți muncește în străinătate sau că familia are o rezervare la o adresă. Situația juridică a minorului și țara către care se deplasează sunt elementele relevante.
Legea permite deplasarea neînsoțită a minorilor care au împlinit 16 ani, cu acordul părinților ori al reprezentanților legali, în condițiile sale. Pentru cei de aceeași vârstă care au domiciliul sau reședința stabilită în țara de destinație există excepția fără acest acord. Aceste reguli nu se extind la orice copil doar pentru că știe să călătorească singur. Vârsta și situația de domiciliu trebuie stabilite din documentele persoanei.
Pentru studii sau concursuri oficiale, legea prevede situații în care este suficient acordul unui singur părinte, cu documente care arată scopul și perioada. Aceste condiții nu se transferă automat unei vacanțe obișnuite. Dacă între părinți există neînțelegeri privind acordul, legea prevede soluționarea prin instanță în situațiile aplicabile. Un plan de călătorie sau un bilet plătit nu înlocuiește hotărârea necesară rezolvării neînțelegerii.
Schengen și verificarea condițiilor
Poliția de Frontieră precizează că regulile pentru ieșirea minorilor rămân aplicabile și călătoriilor către state din spațiul Schengen. Eliminarea controlului sistematic la anumite frontiere nu anulează condițiile din lege. Pot exista verificări nesistematice, iar documentele necesare trebuie păstrate pentru deplasare. Prezența unui traseu fără oprire la un ghișeu de control nu arată că acordul cerut pentru situația copilului a devenit inutil.
Legea prevede întreruperea călătoriei când nu sunt îndeplinite condițiile și include situația în care minorul de cel puțin 14 ani refuză să iasă din țară. Pentru copilul însoțit de alt adult sunt prevăzute și proceduri de informare a părinților. Documentul de călătorie, identitatea însoțitorului, declarația și actele care dovedesc eventualele excepții sunt verificate în raport cu aceeași deplasare concretă, fără ca un singur document să înlocuiască întregul set.