Concentrația radonului dintr-o locuință se evaluează prin măsurare, nu prin miros, aspectul pereților sau un test al umidității. Pentru depistare, metodologia CNCAN prevede o perioadă de cel puțin trei luni, recomandabil în sezonul rece. Rezultatul urmărește estimarea concentrației medii anuale, deoarece o valoare citită într-un singur moment nu descrie expunerea pe termen lung din încăpere.
Radonul este un gaz radioactiv natural, fără culoare, miros sau gust. Se formează prin dezintegrarea uraniului din roci și soluri și poate pătrunde în clădiri. Organizația Mondială a Sănătății explică riscul prin inhalarea produșilor de dezintegrare, care pot afecta celulele căilor respiratorii. Problema principală documentată este riscul de cancer pulmonar, amplificat de asocierea cu fumatul.
De ce diferă concentrația între clădiri
Geologia locală, permeabilitatea solului, căile de intrare și schimbul de aer influențează concentrația din interior. Gazul poate intra prin fisuri, rosturile dintre podea și pereți și spațiile din jurul conductelor ori cablurilor. Valorile pot fi mai mari în subsoluri și în spațiile în contact cu solul, dar OMS precizează că niveluri importante pot exista și deasupra parterului.
Două clădiri vecine nu au obligatoriu aceeași concentrație. Diferențe pot apărea și în aceeași încăpere de la o zi la alta sau de la o oră la alta. Ventilarea și condițiile sezoniere contribuie la variație. Un rezultat obținut în altă casă ori o hartă regională oferă context, dar nu substituie măsurarea în spațiile folosite efectiv de ocupanții locuinței.
Ce prevede metodologia din România
Ordinul președintelui CNCAN nr. 153/2023 aprobă metodologia pentru determinarea concentrației de radon în aerul interior al clădirilor și al locurilor de muncă. Documentul distinge măsurările de depistare, de control, de urmărire și repetate. Fiecare categorie are un scop propriu. Depistarea oferă evaluarea inițială, în timp ce controlul ajută la identificarea surselor și a căilor de pătrundere pentru proiectarea remedierii.
Măsurarea de depistare folosește metoda integrată, care acumulează informația pe durata expunerii detectorului. Perioada minimă este de trei luni, cu recomandarea sezonului rece. Dacă durata este mai scurtă de douăsprezece luni, metodologia prevede utilizarea unor factori de corecție pentru estimarea mediei anuale. Raportul nu ar trebui confundat cu o simplă valoare instantanee afișată de un instrument electronic.
Pentru interiorul locuințelor, metodologia prevede cel puțin doi detectori și calcularea concentrației prin media aritmetică a valorilor, presupunând un factor de ocupare egal. Detectorii se amplasează conform cerințelor anexei metodologiei. Numărul și pozițiile trebuie stabilite pentru spațiile evaluate; plasarea arbitrară într-un singur colț nu dovedește respectarea procedurii pentru locuință.
Măsurările reglementate sunt realizate de laboratoare desemnate de CNCAN. Identificarea laboratorului, metoda, perioada, încăperile și rezultatele sunt informații care permit interpretarea raportului. Un detector pasiv necesită analiza prevăzută pentru metoda sa, nu doar păstrarea lui în cameră. Instrumentele cu afișaj și metodele instantanee au alte funcții, inclusiv observarea variațiilor și investigațiile pentru remediere.
Ce exprimă unitatea Bq pe metru cub
Concentrația de activitate se exprimă în becquereli pe metru cub de aer. Un becquerel corespunde unei dezintegrări nucleare pe secundă. Unitatea descrie activitatea radioactivă într-un volum de aer, nu umiditatea, temperatura sau o doză individuală de radiație. Pentru interpretarea expunerii sunt relevante durata și folosirea spațiului, împreună cu măsurarea realizată potrivit protocolului.
Nivelul național de referință pentru media anuală este de 300 Bq pe metru cub. Metodologia utilizează indicatorul concentrației medii anuale pentru comparația cu acest nivel. Pragul de referință este un reper pentru protecție și intervenție; nu arată că orice valoare inferioară înseamnă lipsa completă a riscului. Ghidul CNCAN urmărește reducerea concentrației cât mai mult posibil sub nivelul de referință.
De la depistare la un plan de remediere
Dacă cel puțin un rezultat al măsurărilor de depistare depășește nivelul de referință, metodologia prevede identificarea cauzelor prin măsurări de control și stabilirea unui plan de remediere. Controlul poate analiza spațiile, documentele clădirii și căile de intrare ale radonului. Prin urmare, o depășire nu stabilește automat că aceeași soluție tehnică este potrivită pentru toate locuințele.
Ghidul CNCAN pentru clădirile existente descrie reducerea pătrunderii gazului din sol și controlul concentrației interioare. Pot fi utilizate soluții de etanșare, ventilare și depresurizare a solului, în funcție de evaluare. Depresurizarea urmărește evacuarea gazelor din sol înainte ca acestea să intre în clădire. Proiectarea trebuie să țină cont de structura și de traseele identificate, nu doar de citirea inițială a unui aparat.
Lucrările de izolare termică pot modifica schimbul de aer și condițiile din interior. De aceea, metodologia include lucrările de reabilitare, izolare și alte intervenții care schimbă ventilarea între situațiile ce justifică măsurări repetate. O clădire renovată nu poate fi declarată lipsită de radon numai pentru că are ferestre noi sau un consum energetic mai redus.
Cum este verificată eficiența lucrărilor
După implementarea planului se efectuează măsurări de urmărire, realizate de laboratoare desemnate, pentru a verifica eficiența remedierii. Metodologia permite metoda integrată, cu minimum trei luni, sau metoda continuă în condițiile și duratele stabilite de document. O scădere imediată observată după aerisire nu este echivalentă cu verificarea reglementată a unei măsuri tehnice permanente.
Ghidul de remediere prevede și funcționarea, întreținerea și predarea instrucțiunilor sistemului instalat. Pentru sistemele care depind de ventilatoare ori alte componente, performanța presupune menținerea funcționării prevăzute în proiect. Verificarea periodică a concentrației și controlul echipamentului au roluri diferite: un indicator de funcționare nu măsoară singur concentrația medie anuală din spațiul ocupat.
Metodologia recomandă măsurări repetate cel puțin o dată la zece ani și după modificări structurale relevante, inclusiv schimbarea ventilării. Raportul inițial și raportul de după remediere pot documenta evoluția, dacă identifică spațiile și perioadele comparate. Rezultatul unei locuințe rămâne legat de acea clădire și de protocolul folosit, fără a fi transferat automat altor apartamente din zonă.