Scorul unui meci de tenis are mai multe niveluri: punctele formează game-uri, game-urile formează seturi, iar seturile decid meciul. Numerele afișate pe tabelă nu trebuie citite ca un total unic. Un jucător poate fi în avantaj la punctele game-ului curent, dar în urmă la game-uri sau la seturile deja încheiate.
Regulile Federației Internaționale de Tenis, ITF, stabilesc sistemele de bază și permit alternative aprobate. Înainte de interpretarea unui scor contează formatul competiției: numărul seturilor, existența tie-break-ului și folosirea avantajului sau a unui punct decisiv. Nu toate turneele și toate probele folosesc exact aceeași combinație de reguli.
De la zero la câștigarea unui game
În sistemul obișnuit, punctele unui game sunt anunțate prin zero, 15, 30 și 40. Termenul englezesc love înseamnă zero în acest context. Scorul celui care servește este anunțat primul. Astfel, 30–15 înseamnă că jucătorul la serviciu a câștigat două puncte, iar adversarul a câștigat unul în game-ul respectiv.
Un game obișnuit este câștigat prin cel puțin patru puncte și o diferență de două puncte. Dacă scorul este 40–0, următorul punct câștigat de jucătorul aflat la 40 încheie game-ul. Dacă adversarul câștigă acel punct, scorul devine 40–15. Valorile convenționale nu reprezintă minute sau un număr cumulativ de puncte.
La 40–40 apare egalitatea, numită deuce. Următorul punct dă avantaj unuia dintre jucători. Dacă același jucător câștigă și punctul următor, obține game-ul; dacă pierde, scorul revine la egalitate. Din acel moment sunt necesare două puncte consecutive pentru încheierea game-ului, în sistemul cu avantaj.
Ce sunt mingea de game și mingea de break
O minge de game este un punct la care jucătorul respectiv poate închide game-ul dacă îl câștigă. Pentru cel aflat la retur, o asemenea oportunitate este numită minge de break. Un break înseamnă câștigarea game-ului în care a servit adversarul. Termenul nu descrie o pauză și nici câștigarea automată a întregului set.
La 0–40, jucătorul la retur are trei oportunități succesive de a închide game-ul înainte ca adversarul să ajungă la egalitate. Dacă acesta din urmă câștigă trei puncte la rând, scorul devine 40–40 și game-ul continuă. Numărul mingilor de break descrie ocaziile din acel game, nu numărul seturilor necesare victoriei.
Mingea de set și mingea de meci sunt oportunități definite de efectul punctului în structura meciului. Același punct poate fi și minge de game, și minge de set, dacă încheierea game-ului încheie setul. Dacă acel set aduce numărul de seturi cerut de format, punctul poate fi și minge de meci.
Cum se câștigă un set
În setul obișnuit cu tie-break, un jucător trebuie să câștige șase game-uri cu o diferență de două. Scoruri precum 6–0, 6–3 sau 6–4 încheie setul. La 5–5, două game-uri câștigate consecutiv duc la 7–5. Dacă se ajunge la 6–6, se aplică tie-break-ul prevăzut de format.
Există și setul cu avantaj, în care egalitatea de game-uri nu declanșează obligatoriu un tie-break. Jocul continuă până când un jucător are diferența de două game-uri cerută. ITF distinge aceste sisteme în regulile sale. Prin urmare, limita unui set nu trebuie presupusă doar din experiența urmăririi unei alte competiții.
Scorul unui set nu este suma punctelor câștigate în toate game-urile. Un game foarte lung și unul încheiat după patru puncte contează fiecare ca un game. Din această structură rezultă că numărul total de puncte al unui jucător nu arată, singur, cine a câștigat setul sau meciul. Sunt decisive game-urile și seturile obținute.
Tie-break-ul folosește numere consecutive
Într-un tie-break obișnuit până la șapte puncte, scorul se numără 0, 1, 2, 3 și așa mai departe. Pentru victorie trebuie atinse cel puțin șapte puncte, cu diferență de două. La 6–6 în tie-break, 7–6 nu încheie jocul; scoruri precum 8–6 sau 10–8 îndeplinesc condiția.
Tie-break-ul este un game special care decide setul potrivit formatului. La un set ajuns 6–6, câștigarea lui produce scorul de set 7–6. Numerele tie-break-ului pot fi afișate separat, uneori între paranteze sau ca indice. Ele explică desfășurarea acelui game, nu modifică numărul de game-uri trecut pentru set.
Jucătorul căruia îi vine rândul la serviciu servește primul punct al tie-break-ului. Adversarul servește următoarele două, după care fiecare servește câte două puncte, pe rând. Alternanța diferă de un game obișnuit, în care același jucător servește până la final. Ordinea serviciului este, așadar, necesară pentru citirea fazelor tie-break-ului.
Formate alternative: fără avantaj și tie-break de meci
Regulile aprobate includ sistemul fără avantaj, numit no-ad. La egalitatea de 40–40, un punct decisiv încheie game-ul, în condițiile specifice acestei variante. Nu se repetă succesiunea avantaj–egalitate a sistemului obișnuit. Formatul este folosit în unele competiții, motiv pentru care simpla afișare a egalității nu spune ce regulă urmează.
Un tie-break de meci poate înlocui un set decisiv, dacă regulamentul competiției prevede acest lucru. Varianta până la zece puncte cere și ea o diferență de două: 10–9 nu este suficient, iar 11–9 este un scor care încheie tie-break-ul. Această regulă nu trebuie confundată cu un set obișnuit jucat până la zece game-uri.
Într-un meci în formatul cel mai bun din trei seturi, sunt necesare două seturi pentru victorie. În formatul cel mai bun din cinci, sunt necesare trei. Dacă un tie-break de meci înlocuiește setul decisiv, modul de afișare poate fi diferit. Regulamentul probei explică dacă numărul văzut reprezintă game-uri, seturi sau punctele acelui tie-break.
Serviciul și erorile care schimbă scorul
Serviciul inițiază punctul și este executat către careul diagonal corespunzător. Într-un game obișnuit, partea de serviciu alternează după fiecare punct. Jucătorul are două încercări de serviciu; după o primă greșeală, a doua greșeală produce dubla greșeală și pierderea punctului. Aceasta modifică scorul game-ului, fără să constituie un game separat.
Un as este un serviciu regulamentar care câștigă punctul fără ca adversarul să atingă mingea cu racheta. El valorează un punct, la fel ca alte moduri de a câștiga schimbul. Termeni precum as, dublă greșeală sau break descriu evenimente diferite, care se înscriu în aceeași structură a scorului pe puncte, game-uri și seturi.
Pentru a citi tabela se identifică întâi seturile încheiate, apoi game-urile setului curent și, în final, punctele game-ului sau ale tie-break-ului. Marcajul serviciului arată cine începe punctul. Formatul anunțat al competiției precizează condiția de încheiere, inclusiv dacă la egalitate se folosește avantajul, un punct decisiv ori un tie-break special.